Clădiri vechi cu finisaje rafinate, piețe largi, străzi
liniștite, vitrine luminoase, au fost câteva dintre tentațiile ce le-am descoperit în
centrul vechi al orașului italian Reggio Emilia.
Cunoscut inițial ca Regium Lepidi, orașul a fost o
localitate fortificată pe Via Emilia, fondată în anul 175 î. HR. Odată cu
sosirea romanilor, Reggio Emilia s-a dezvoltat într-un oraș înfloritor și ca
parte a drumului ce era legat de Via Emilia. Ruinele romane descoperite în zonă
ne stârnesc curiozitatea, admirația și respectul față de această regiune din
nordul Italiei. Istoria acesteia se desăvârșește în evul mediu când devine un
mic castru cu rol de episcopie, o așezare înconjurată cu ziduri defensive ce
cuprindea puțin mai mult decât o catedrală și palatul episcopului. Pe timp de
pace locuitorii din această zonă au construit palate și edificii religioase. Farmecul
acestui oraș l-am descoperit încet, la pas, însoțiți de o italiancă dornică de a
ne spune cât mai multe din istoria acestor locuri. Incursiunea noastră
culturală, atent dirijată de ghida Elena Giampietri, a început la Parco del Popolo, unde
printre specii rare de copaci și plante, întâlnim statuete
dedicate oamenilor importanți ai acestui oraș: Sudorico Aristo, Matteo Maria
Boiardo, etc.
Fontana din fața teatrului ne-a oferit momentul unei
ședințe foto.
Nerăbdători, am urmat-o pe îndrumătoarea noastră spre
Teatro Municipale Valli, un loc distinct din centru, al cărui arhitect este
Cezare Costa. Parterul este străjuit de 12 coloane toscane din granit în timp
ce primul etaj are 13 ferestre mari și coloane ionice. Pe marginea de sus a
fațadei se află 14 statuete care vor să întruchipeze valori ca:
tragedia, gloria, drama, plăcerea, educația, dansul, comedia, sunetul, dansul,
viciul, virtutea, etc.
În apropiere de Palazzo Comunale am fost impresionați de
priveliștea oferită de Catedrală, construită în sec. al XIII-lea, cu un
impresionant turn octogonal pe a cărei principală fațadă se află sculptura
Madonei stând pe tron cu Pruncul în brațe. Am fost fermecați de interiorul
somptuos al acesteia și de picturile găzduite acolo.
De un interes deosebit este cripta, ce datează din
secolul al XII-lea și mozaicul roman din sec. I d. Hr. Ne-am continuat traseul
nostru cultural vizitând Palazzo Comunale în care se află celebra sală a Tricolorului.
Cu această ocazie am aflat cum a luat naștere viitorul steag al Italiei
„Tricolore”, atunci când s-a înființat Republica Cispadană a lui Napoleon, în
1797.
Am avut privilegiul unei primiri călduroase în sala de ședințe a
Consiliului local, participanții la ședință ne-au aplaudat în urma prezentării facute de președintele Consiliului.
După ce am trecut pe la Biblioteca Comunale, ne-am plimbat pe străduțele cu caldarâm surprinzând la fiecare pas
tihna italianului Emilian.
Nu se putea încheia
această seară fără a trece pe la un boutique specific zonei unde am putut degusta
mai multe sortimente de parmeggiano, Lambrusco, prosciuto crudo și
excelentul balsamico. O zi plină de cultură, frumos, gust și aromă, dar și
multă alergătură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu