Sâmbătă 25 octombrie am plecat spre Italia. După lungul drum de la Pașcani la Otopeni, odată cu prima ninsoare și un frig mai degrabă
de decembrie decât de octombrie, ne-am îmbarcat în avion cu direcția Bologna. De
pe geamul avionului vedeam cum vremea rea vrea să ne rețină în țară. Am lăsat o
Românie în ceață și ninsoare, plecând în zbor spre însorita Italie.
Italia ne-a așteptat senină și calmă cu misterele ei ascunse în vestigii
încă de pe vremea împăratului Emilian. Pentru că am aterizat în Bologna, nu am
pierdut ocazia să bem o cafea și să luăm o gustare la Zamboni, o cafenea pe o străduță
îngustă, cu caldarâm ce ascunde secrete vechi, ca toate stradelele din centrul
vechi al orașului. Universitatea bologneză ne-a așteptat cu aceeași clădire de
vreo mie de ani. Evident a trebuit să trecem de câteva ori pe lângă celebrele turnuri din capătul stradelei Zamboni, care erau drepte văzute dintr-o parte și aproape prăbușite din cealaltă parte.
Piața centrală St. Petronius ne-a întâmpinat cu fântâna dorințelor păzită
de Neptun și sirenele lui. După ce ne-am pus câte o dorință am intrat în
catedrala St. Petronius, patronul orașului, copleșiți de măreția edificiului,
am purtat în gând dorința ca Italia să fie primitoare și încântătoare.
După amiază am ajuns în Reggio Emilia unde am învățat să ne descurcăm cu
transportul local. Oamenii foarte amabili ne-au sărit în ajutor cu explicații
și fel de fel de îndrumări. Deja orașul ni se părea familiar. Ne-am cazat la hotelul
Metropolis și am luat prima cină deosebit de gustoasă, evident o mostră a
bucătăriei italiene.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu